6. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Dumnezeu este paranormal”

Mai demult am primit sfatul unui părinte cu o experienţa de viata ceva mai vasta, care spunea ca „Dumnezeu ne vrea normali, nu paranormali… sau anormali”. Recunosc faptul ca am fost surprins, întrucât la acea vreme nu consideram paranormalitatea un sinonim al anormalităţii. Consideram ca toate evenimentele si acţiunile ieşite din comun nu pot sa fie decât de origine divina întrucât mă aşteptam ca Dumnezeu sa isi dovedească existenta sa prin miracole. Iar in acest caz paranormalitatea nu îmi părea nici normala nici anormala, ci… supranaturala.

Mă simt ciudat când mă gândesc de cat timp am avut nevoie sa înţeleg un lucru pe care orice copil de grădiniţa il poate pricepe, si anume ca un lucru este fie normal fie anormal (in afara normalului), neexistând variante intermediare.

Ni se pare banal ca după ce mâncam o masa variata sa nu ne mai fie foame, deşi chimia nu a reuşit sa realizeze o linie de prelucrare a bio-masei capabila sa transforme orice combinaţie de bio-material in energie sau in celule pline de viata. Ni se pare normal ca la 9 luni după întâlnirea a 2 celule lipsite de inteligenta să apară o fiinţă umană vie, capabilă in timp să genereze idei filozofice sau să realizeze opere de artă. A alerga pe teren accidentat, a te căţăra in copaci sau a face tumbe este o joaca de copii, deşi pana acum cel mai capabil robot (in care s-au investit sute de milioane de dolari) abia poate sa se deplaseze singur pe terenuri cu grad de dificultate redus. Când o serie de evenimente se leagă pentru a da naştere unui context potrivit numim acest lucru coincidenta, chiar daca matematic şansele de a se întâmpla respectiva secvenţa de întâmplări sunt de unu la un miliard.

Toate lucrurile de mai sus fac parte din actul creaţiei si sunt normale, deşi imposibil de reprodus in baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale. In fiecare clipa de jur împrejurul nostru sau chiar in noi au loc minuni prin care Dumnezeu dovedeşte ca e viu in creaţia sa, chiar daca noi suntem incapabili sa le percepem sau suntem atât de obijnuiti cu ele incat le trecem cu vederea. Aceasta normalitatea este creaţia lui Dumnezeu. In Facerea se subliniază după fiecare act al creaţiei ca „a văzut Dumnezeu că este bine” dovada a faptului ca actele creaţiei sunt bune, complete, desăvârşite.

Pentru a găsi calea spre Dumnezeu nu avem nevoie de prezicători si descântători, fraţii secrete sau discrete, practici mistice si ezoterice, apariţii şocante si spectacole spirituale. Dumnezeu este in noi si de jur împrejurul nostru, trebuie doar sa urmam calea cea buna pe care Iisus o comprimă in câteva principii de bază: sa fim însetaţi de dreptate, blânzi, stăruitori in credinţa, sa avem inima curata, sa facem pace in jurul nostru (Matei, 5, fericirile).

La acest capitol recunosc faptul ca nu am inteles indemnul de a fi „săraci cu duhul”. Deşi in urma căutărilor mele am găsit o serie de explicaţii, de la sărăcie materiala la neprihană sufleteasca, de la naivitate si ignoranta la o bogăţie smerita intr-ale Duhului Sfânt, mărturisesc ca nu am fost convins de vreuna si am considerat pana de curând acest indemn drept un mister. A trebuit sa fiu asaltat prin mass media de o serie de îndemnuri de „îmbogăţire spirituala” care îndemnau  la căutarea lui Dumnezeu si a misterelor vieţii in misticism, ezoterism, magie si alte paranormalităti pentru a da un nou înţeles acestei „sărăcii cu duhul”.

Am avut nevoie de timp pentru a realiza ca de mii de ani „tatăl minciunii” ii păcăleşte pe cei dornici de cunoaştere promiţându-le „iluminarea”, adevărul despre tainele universului sau înţelepciunea supremă de a distinge intre bine si rău (promisiune făcuta chiar si lui Adam). Iar pârghia pe care o foloseşte este minciuna împletita cu adevărul si dovezile de natura „paranormala”: vise, arătări, ritualuri ciudate, preziceri fatidice, fenomene tip poltergeist si alte „artificii paranormale” menite să atragă atenţia celui care caută fără sa fie pregătit. De când e lumea adevăraţii intelepti (chiar si Enoh care a fost urcat de Dumnezeu la cer pentru a-i arata paradisul) s-au considerat mici si necunoscători, iar cei inselati s-au considerat in orgoliul lor intelepti iar pe cei drepţi i-au considerat nebuni, needucaţi, prosti, inferiori.

Sf Ap. Pavel le spunea in prima epistola Corintenilor: „20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?  21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.  22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. 23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.” ( n.a: ulterior am aflat ca in limbajul popular, când spui despre cineva că este sărac cu duhul, înseamnă că îl consideri nebun sau prost.)

Dumnezeu este capabil sa facă orice minune, insa nu isi foloseşte aceasta putere întrucât nu are nevoie ca oamenii sa ştie ca El exista. Dorinţa Lui este ca omul sa creadă in EL si sa-L caute din proprie iniţiativa. Din contra, potrivnicii care au fost cândva îngeri, folosesc orice prilej pentru a ne duce pe cai rătăcitoare si apoi „dovedesc” ca acela este drumul bun printr-o serie de arătări spectaculoase. Si aici este minciuna: atât Dumnezeu cu îngerii săi cat si îngerii cazuri pot sa fie „paranormali”, insa numai cei din urma isi doresc acest lucru întrucât paranormalitatea nu serveşte scopului lui Dumnezeu. Acesta este si motivul pentru care absolut toţi părinţii s-au pronunţat împotriva magiei si a paranormalului de orice fel.

Este adevărat ca in istoria umanitarii au fost destui oameni ai lui Dumnezeu, inclusiv apostolii, capabili sa citească vise, sa aibă premoniţii si viziuni, sa vindece sau sa se comporte „altfel”. Insa toţi aceştia au avut o misiune clara si au fost capabili de sacrificii. Când insa un „dar” ii vine unui om căruia ii este greu sa se sacrifice sau sa iubească toata creaţia lui Dumnezeu,când acel dar este motiv de mândrie sau respectiva persoana are o credinţa fanatica, este absolut evident cine este „dăruitorul”

Aşadar hai sa-l căutam pe Dumnezeu nu prin experienţe paranormale sau magia mamei Omida, nici prin tainele ordinelor masonice sau ezoterismul lui Oreste ci prin biserica si învăţăturile transmise de Hristos. Iar dacă vrei sa vezi dovada existentei lui Dumnezeu prin minuni, e suficient sa priveşti un copac, un râu, un petic de cer sau pe tine însuti.

This entry was posted in Filozofie si religie. Bookmark the permalink.

Comments are closed.