4. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Sunt mai bun decat majoritatea”

M-ai demult m-am amuzat copios pe tema unui sondaj de opinie făcut pe strada, pe teme de cultura generala. Deşi aproape toţi repondentii aveau serioase probleme in a localiza anumite tari, capitale sau fluvii, totuşi peste 80% afirmau ca… sunt de părere ca au o cultura generala mai buna decât majoritatea.

Din păcate in mintea noastră nu contează cine este individul in raport cu valorile absolute, ci cine este individul in raport cu semenii săi. La un examen, interviu sau concurs sunt admişi primii x%, nu cei care satisfac anumite criterii obligatorii. Aceasta comparaţie cu „concurenta” ne da o scara a valorilor relative, nu absolute.

Adevărata problema a acestei scări a valorilor relative apare la vremea judecaţii, unde discutam de un altfel de concurs. Un concurs in care ne luptam cu noi înşine, cu propriile noastre fapte, concepte si păreri. Un concurs in care nu exista un număr limita de „locuri disponibila” si pentru care trebuie sa dam răspuns bun Judecătorului care nu este interesat de cate metanii ai făcut tu in comparaţie cu badea Ion sau cat de puţin ai blestemat in comparaţie cu lelea Floarea, ci de cine eşti tu ca individ.

După cum te-ai obişnuit, in aceasta rubrica vom demonta cate un sofism, sau fals adevăr. Comparaţia cu majoritatea este un sofism indirect intrucat:

a.                           pentru a te compara cu majoritatea trebuie sa-i cunoşti la fel de bine ca tine pe toţi ceilalţi, ceea ce este imposibil

b.                           chiar daca eşti cu adevărat mai bun decât majoritatea intr-un anumit domeniu, acest lucru se întâmpla pe o scara relativa, care nu presupune neapărat ca eşti bun in acel domeniu; de asemenea, acest lucru duce foarte des la un orgoliu exacerbat, care după cum cunoaştem este un păcat de major.

c.                            orice comparaţie cu aproapele este strict subiectiva, fiecare individ fiind inclinat sa isi exagereze calităţile proprii dar si defectele aproapelui. Iisus vorbeşte in Evanghelii despre acest aspect (Luca 6:41 si Matei 7:3) spunând „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”

In plan social, aceasta comparaţie cu majoritatea nu este benefica, întrucât pentru cei care se simt in top apare pe deoparte orgoliul si pe de alta parte lipsa motivaţiei spre a fi mai bun. Aceasta este pe termen lung reţeta sigura a eşecului. Si mă vei înţelege când vei vedea cat de puţin timp se mentin in top marea majoritate a sportivilor, actorilor, muzicienilor, etc. Mai sunt si excepţii, cei care sunt lideri ai diferitelor domenii timp de multi ani, insa vei vedea ca nici unul din aceia nu au fost plini de orgolii, infatuaţi si ca au încercat in fiecare zi sa se antreneze, sa isi depaseasca limitele si sa fie mai buni. Un astfel de „lider” spunea intr-o revista, pe tema succesului ca secretul sau a fost sa incerce mereu sa fie mai bun decât toţi ceilalţi; intrebat fiind „si când ai ajuns sa fi recunoscut ca cel mai bun ce ai făcut?” acesta a răspuns „atunci a început adevărata lupta: competiţia cu mine însumi”

Biserica ne oferă numeroase exemple de sfinţi, care in momentul in care au devenit curaţi cu inima si au ajuns sa îl vadă pe Dumnezeu au început sa se considere pacatosi. Nici unul dintre ei, deşi era indreptatit, nu a spus „eu voi ajunge in rai fiindcă sunt mai smerit, mai credincios si mai bun decât… majoritatea”. Insa ei deja nu se mai raportau la valorile omeneşti, relative si perisabile, ci la valorile absolute ale divinităţii.

Sf. Pavel le spunea Corinteilor (Ep Corintei a doua 5:10), mai demult „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău”. Nu ne spune ca  Hristos si-i va lua in Imparatie după judecata pe „cei mai buni decat majoritatea”. Acest mesaj de după doua milenii este si va fii la fel de actual pentru cei care au minte sa priceapă.

Iisus spune in Evanghelie pilda seceratorilor (Matei, 13): “(…) a venit vrăjmaşul, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. (…)  27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?  29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.  30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.  (…) ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.  38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. “ Asadar toti cei care sunt  “fiii împărăţiei” vor fi primiti si toti “fiii celui rău” vor avea parte de pedeapsa, indiferent de numarul lor, procente sau statistici.

Pentru cei care doresc putina matematica, in Apocalipsa sf Ioan ne releva un ordin de mărime pentru cei aleşi:

„(…) vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.  Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel”. Daca consideram ca in lume sunt 32 milioane de evrei, procentul „alesilor” este de sub 0.5%. Daca e sa ne uitam la acest ordin de mărime, este evident faptul ca 99% din cei care sunt „mai buni decât majoritatea” vor avea o mare dezamăgire fiind „mai buni decât majoritatea de 50%, dar totuşi nu suficient de buni”.

Aşadar hai sa nu ne mai păcălim singuri, considerându-ne mai buni, mai drepţi sau mai corecţi decât alţii, fiindcă lumea actuala ne oferă cu prisosinţa exemple negative. Hai sa ne luptam cu noi insine, hai sa ne comparam cu absolutul de bunătate, de dreptate si de moralitate, si sa vedem nu caţi paşi am făcut pe drumul cel bun ci cati paşi mai avem pana la finalul sau, pana la desavarsire.

„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este (Matei, 5:48)”

This entry was posted in Filozofie si religie. Bookmark the permalink.

Comments are closed.