2. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Traieste-ti viata”

In special la tineri, dar nu numai, dictonul „traiste-ti viata” este folosit pentru a justifica o serie de abuzuri asupra propriei persoane (in special de natura satisfacerii unor plăceri trecătoare) si pentru agoniseala de averi si bunuri. Acest dicton sa trage din argumentul sofist conform Căruia:

„Omul are o singura viata, si singura certitudine in viata este finalul ei, moartea. Omul nu primeşte o a doua şansa sa mai trăiască o viata, aşadar trebuie sa se bucure din plin de ea”

Acesta este un sofism, o logica a neadevărului iscodita de tatăl minciunilor, întrucât:

1.      deşi este adevărat faptul ca omul are o singura viata pe planeta pamat, totuşi omul este predestinat nemuririi in alt plan.

2.      viata pământeasca este un „test”, un „joc” in care omul demonstrează in cel mai sincer mod posibil cine este  cu adevărat

3.      daca pe baza logicii sofiste expuse mai sus omul se lăsa prada poftelor sale trupeşti si dorinţelor mici, acesta isi face mare rău sufletului sau, astfel incat in ziua judecaţii acesta are mari şanse sa nu fie primit de Dumnezeu in imparatia sa.

4.      „marele castigator” in acest caz este cel in a cărui plasa cade sufletul pierdut, de unde rezulta in mod evident cine se afla in spatele acestei logici întortocheate.

Tot din aceeaşi categorie face parte si dictonul „traiste clipa” care din păcate nu mai este tratat conform interesului original (acela de a te bucura sincer de tot ce te înconjoară, de fiecare clipa data de Dumnezeu) si este folosit in interesul sau pervertit de „traiste fiecare clipa de plăcere”

Surprinzător, acelaşi dictonul „traiste-ti viata” il folosim mulţi dintre noi in jurul diferitelor sărbători in  „odată e crăciunul”, „odată e pastele”, „odată e ziua mea”, „odată e cutărică lucru”. Etc. Astfel, deşi de anumite sărbători avem dezlegări la mici plăceri, totuşi sărbătoarea in sine este motivul adevarat de bucurie, nu faptul ca avem liber la oala cu afumătura si cratiţa cu sarmale.

Caţi dintre noi pleacă de la slujba mai devreme nu fiindcă le este greu sa ramana pana la final ci fiindcă sunt nerăbdători sa se îmbuibe? Caţi dintre noi, de ziua lor, isi găsesc timpul sa faca o rugăciune de mulţumire pentru anul care a trecut si o rugăciune de cerere pentru cel care vine?

Faptul ca aceasta logica este veche si menita sa duca la pieire este ilustrata si in pilda bogatului nebun, care strângând roade multe spune „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te (Luca, 12:19)”

Împotriva acestei „lacomii de viata”, dorinţei de „a avea” si „a trai (pamanteste)” Isus vorbea astfel in Evanghelia lui Luca:

„23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.

30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; (…)

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă. (…)

33. (…) faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri (…).

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.(…)

37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind.(…)”

Astăzi, sunt mai mulţi creştini declaraţi ca niciodată. Astăzi catedralele si bisericile creştine se înalta mai semeţe si mai numeroase ca niciodată in istoria omenirii. Totuşi Iisus ne numeşte pe mulţi creştini ca fiind „pagani” întrucât avem „comoara” in lucrurile materiale si „căutam” numai bunuri pentru trup si prea puţin pentru suflet. Iar daca el ne numeşte după fapte „păgânii lumii” cine întreg la minte poate cred ce ca la vremea judecaţi Iisus va spune „tata, primeşte-l pe acesta fiindcă pe buletinul lui s-a declarat de religie creştina”

Iar pentru cei care doresc sa „trăiască viata” cu adevărat, aceasta nu se  poate face decât urmându-l pe Hristos (fiind bun, cumpătat, drept, milostiv, dispus la sacrificiu) si nerealizând fapte de care mai târziu sa ne fie ruşine. Un sfat bun este dat in poezia sf Ioan Iacob Hozevitul (fragment):

„O,om, ce mari răspunderi ai

de tot ce faci in lume

de tot ce spui in scris sau grai

de pilda ce la alţii dai

cai ea, mereu, spre iad sau rai,

pe mulţi o sa îndrume

Ce grija trebuie sa pui

In viata ta, in toate,

Căci gândul care-l scrie sau spui

s-a dus… in veci nu-l mai aduni

si vei culege roadă lui

ori viu, ori mort, odată

(…)

Deci nu uita! Fii credincios

Cu grija si cu teama

Sa laşi in urma luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama”

This entry was posted in Filozofie si religie. Bookmark the permalink.

Comments are closed.