1. Falsele adevăruri ale societarii contemporane

Mai demult am fost la o terasa. Fiind nefumător convins, i-am rugat pe tinerii de la masa alăturata sa încerce sa fumeze mai puţin, sau măcar sa pună scrumiera pe coltul mesei, astfel incat sa nu fiu nevoit sa respir fumul lor. Era evident ca rugămintea mea nu era pe placul lor, si eram pregătit pentru o replica dura. Trebuie sa recunosc insa faptul ca am fost surprins de replica primita: „Ce, frate, eşti pocăit de nu fumezi?”

M-am gândit imediat la alte câteva situaţi similare, in care refuzând diferite băuturi tari sau lucruri pe care nu le consideram compatibile cu personalitatea mea am fost întrebat pe un ton ironic daca nu cumva sunt protestant, evanghelist, baptist, etc. M-am gândit si la conceptul de marketing numit „branding” care presupune transmiterea indirecta de valori si atribute printr-un produs / statut / imagine, etc. Si am început sa mă gândesc de unde pana unde „brandul” de tanar creştin ortodox este asociat in mod normal cu tutunul, alcoolul si diferite comportament nepotrivite.

Aşa ca mi-am permis sa-i întreb pe fumătorii de alături de ce considera ca a fi ortodox presupune ca normalitate sa fumezi sau sa bei in neştire. Din nou am fost surprins, întrucât nu mă aşteptam sa primesc un răspuns care sa aibă sens:

„Vere, uite care-i şmenul: Dumnezeu a zis la primii oameni sa se bucure de toate. Si apoi aşa a rămas, pana când Moise si Iisus au dat nişte legi. Si in nici o lege nu au zis „sa nu bei” sau „sa nu fumezi” sau „sa nu te distrezi” sau „sa nu-ti trăieşti vata”. Iar apoi au venit tot felul de zăpăciţi si rătăciţi care s-au numit in fel si chip, si care in numele credinţei te pun, frate, sa te faci călugăr si ţin la tot felul de reguli fara sens”

Trebuie sa spun ca nu sunt un teolog, nu cunosc biblia pe dinafara, dar cu toate astea mi s-a părut ceva ciudat in răspunsul lor, aparent fără cusur. Întrebându-i daca au citi biblia mi-au confirmat ca nu, nefiind cazul, dar ca daca pot sa-i contrazic sunt binevenit. Nu am continuat, neavând argumente suficient de simple si uşor de expus in cele 2 minute pe care ai mei colegi de dialog le aveau de aşteptat pana sa vina băutura. Dar am primi o buna tema de analiza.

Mi-au trebuit cativa ani sa înţeleg substratul întâmplării povestite mai sus. A durat mult timp ca sa înţeleg ca respectivele argumente nu veneau de la partenerii de dialog, ca aceştia la rândul lor au preluat de la alţii si alţii aceasta „logica” care de fapt nu este de natura umana. Pun ghilimelele întrucât in cazul de fata nu vorbim de o logica ci de un sofism (DEX: raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului, adesea folosit pentru a induce în eroare;). Iar motivaţia afirmaţiei ca nu discutam de ceva de natura umana este aceea ca prezentul tip de „logica” apare pentru prima oara in geneza, când in baza unor argumente sofiste Adam si Eva sunt convinşi sa comită păcatul neascultării.

„Tatăl minciunii” ştie ca o minciuna buna trebuie sa împletească adevărul cu neadevărul, in caz contrar inselarea fiind evidenta. Si mai ştie ca acest năvod al minciunii prinde bine in apele ignorantei, motiv pentru care de mii de ani pescuieşte neobosit si cu succes discipoli ai ideilor sale antidumnezeiesti.

Daca astăzi ar veni vremea judecaţii si Judecătorul ar face un sondaj ar gasi o mulţime de oameni autodeclarati creştini. Daca ne-ar întreba ce părere avem despre noi, o majoritate covârşitoare ar răspunde ca „sunt creştin, sunt un om bun, merit sa merg in rai”. Insa daca fiecare din noi ar fi capabil sa-si cerceteze sufletul cu obiectivitate si deplina cunoştinţa, oare caţi dintre noi am fii surprinşi sa vedem ca viata pe care o ducem este doar aparent creştina?

Iisus ne-a lăsat „armele” cu care sa învingem puterea celor care ne împing pe calea rătăcirii. Si mai presus de orice ne-a lăsat taina spovedaniei si împărtăşaniei, prin care El însuşi plăteşte pentru greşelile noastre pe care ni le recunoaştem si pe care suntem dispuşi sa ni le îndreptăm.

Tatăl Minciunii insa nu s-a resemnat cu înfrângerea primita, si a construit scut sub umbra căruia sa înflorească păcatul, si a început sa invite pe cei ignoranti pe calea păcatului cu argumente „logice”. De aproape 1900 de ani (ce coincidenta, chiar după Hristos) omenirea a trecut printr-o serie de valuri ale ‚iluminismului”. La 300 de ani după Hristos deja apăruse prima şcoala de sofism, in care contra unor sume de bani diverşi filozofi invătau tinerii care doreau funcţii in viata publica cum sa găsească argumente logice pentru care sa justifice orice acţiune, chiar si imorala. Ştiinţele încep sa înlocuiască puterea religiilor lumii iar omul „luminat” este invătat sa întreprindă acţiuni după dictonul argumentului raţional si nu după glasul conştiinţei si al moralei.

Si iată-ne ajunşi pe nesimţite in vremurile contemporane, in care  e normal sa nu te căsătoreşti, in care sa ajuţi este o prostie, unde e etic sa „ciupeşti” un pic, unde exista parade gay, unde noul Dumnezeu se numeşte „banul” si unde e aproape imposibil sa mai deosebeşti binele de râu. Iar in aceasta societate care ne îndeamnă sa mergem pe calea greşita mulţi dintre cei care mai găsesc timp pentru a folosi armele date de Hristos nu mai stiu cum sa le folosească. Mergem la spovedanie doar de 2 ori pe an si numai fiindca asa am fost invatati. Vedem numai păcatele mici (de tipul am mancat o prăjitura in zi de post) uitând ca de fapt a fi creştin înseamnă mai presus de orice a urma exemplul lui Hristos. Daca ai o cămaşă murdara si speli numai o mâneca, ea va rămâne in ansamblul ei murdara, oricât de bun ar fi detergentul folosit. Aşa si spovedania, care este cel mai bun detergent anti-păcat, nu ne poate curaţi cu totul daca suntem orbi si nu numai ca nu admitem totalitatea erorilor săvârşite dar chiar continuam sa le comitem.

Prezenta rubrica isi propune sa analizeze toate falsele adevăruri ale societarii contemporane, sofismele care ne înconjoară si sa ofere contraargumentele necesare combaterii lor. Daca vrei sa citesti articolele in avans iti rec0mand sa cumperi vinerei Argesul Ortodox (supliment al ziarului Argesul) sau Iisus Biruitorul

This entry was posted in Filozofie si religie. Bookmark the permalink.

Comments are closed.