Criza, taxele si dragostea de tara

Ai auzit de noul impozit forfetar? Daca nu , stai jos, sa nu cumva sa pici din picioare.

In contextul unei asa zise crize (detaliem la vremea potrivita si despre asta) in care nu e banu’, locul de munca e nesigur sau inexistent iar creditul e deja mitologie,  Romania a fost prmul si singurul stat European care a crescut impozitele pe salarii. Bravo nea Boc! In paralel, au fost scazute salariile anumitor categorii de bugetari (in loc sa se gandeasca o eficientizare a sistemului) practic invitand niste oameni la o portie de spaga iar cu profesorii… s-a dovedit ca cei 50% au fost de fapt leapsa electorala (uite asa mi-a demonstrat PDL-ul ca nu o sa mai votez in veci vecilor cu ei)

OK, m-am acomodat cu asta. Dar mai nou (adica azi), aflu ca acelasi domn Boc-poc a gasit o noua gaselnita: Hai sa impozitam chiar si firmele care nu au profit! Iaca, 4.300 de lei pe luna e tocmai bine, si mai incolo bagam 6.000 de lei, INDIFERENT DE RULAJUL FIRMEI si PROFIT. Iata salvarea din criza! Vai, maria ta, cum de nu ne-am gandit noi, prostimea, la asa ceva?! O punem pe tanti maria care vinde gogosi in colt de strada sa plateasca 1000 de coco! Pe fraierul ala care face copii xerox… si pe el! Si studentii aia 2 care cica fac 3 websituri pe luna? pai ce, eu i-am pus sa-si faca firma??? Baga 1000 de euro din cei 900 de euro lunar care ii faci! Pai cum nu acopera? Aduci de-acasa, taticu! Ce, eu te-am pus sa faci firma???

OMG, cata idiotenie!!!

This entry was posted in Greva fiscala, Politica-au ma doare and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Criza, taxele si dragostea de tara

  1. Moshu 20 says:

    Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru.
    Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.
    Creativitatea se naste din necesitate precum ziua din noapte. In perioada crizei se nasc investitiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi fara a fi si “depasit”.
    Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile.
    Adevarata criza este a incopententei.
    Problema persoanelor si tarilor este lenea si indifirenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii.
    Fara criza nu exista valoare.
    In loc de acestea mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi.
    Moshu 20

  2. Demon says:

    imi pare rau sa spun.. dar asta este doar inceputul… ca asa-i in vremurile in care tampitii.. conduc..