6. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Dumnezeu este paranormal”

Mai demult am primit sfatul unui părinte cu o experienţa de viata ceva mai vasta, care spunea ca „Dumnezeu ne vrea normali, nu paranormali… sau anormali”. Recunosc faptul ca am fost surprins, întrucât la acea vreme nu consideram paranormalitatea un sinonim al anormalităţii. Consideram ca toate evenimentele si acţiunile ieşite din comun nu pot sa fie decât de origine divina întrucât mă aşteptam ca Dumnezeu sa isi dovedească existenta sa prin miracole. Iar in acest caz paranormalitatea nu îmi părea nici normala nici anormala, ci… supranaturala.

Mă simt ciudat când mă gândesc de cat timp am avut nevoie sa înţeleg un lucru pe care orice copil de grădiniţa il poate pricepe, si anume ca un lucru este fie normal fie anormal (in afara normalului), neexistând variante intermediare.

Ni se pare banal ca după ce mâncam o masa variata sa nu ne mai fie foame, deşi chimia nu a reuşit sa realizeze o linie de prelucrare a bio-masei capabila sa transforme orice combinaţie de bio-material in energie sau in celule pline de viata. Ni se pare normal ca la 9 luni după întâlnirea a 2 celule lipsite de inteligenta să apară o fiinţă umană vie, capabilă in timp să genereze idei filozofice sau să realizeze opere de artă. A alerga pe teren accidentat, a te căţăra in copaci sau a face tumbe este o joaca de copii, deşi pana acum cel mai capabil robot (in care s-au investit sute de milioane de dolari) abia poate sa se deplaseze singur pe terenuri cu grad de dificultate redus. Când o serie de evenimente se leagă pentru a da naştere unui context potrivit numim acest lucru coincidenta, chiar daca matematic şansele de a se întâmpla respectiva secvenţa de întâmplări sunt de unu la un miliard.

Toate lucrurile de mai sus fac parte din actul creaţiei si sunt normale, deşi imposibil de reprodus in baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale. In fiecare clipa de jur împrejurul nostru sau chiar in noi au loc minuni prin care Dumnezeu dovedeşte ca e viu in creaţia sa, chiar daca noi suntem incapabili sa le percepem sau suntem atât de obijnuiti cu ele incat le trecem cu vederea. Aceasta normalitatea este creaţia lui Dumnezeu. In Facerea se subliniază după fiecare act al creaţiei ca „a văzut Dumnezeu că este bine” dovada a faptului ca actele creaţiei sunt bune, complete, desăvârşite.

Pentru a găsi calea spre Dumnezeu nu avem nevoie de prezicători si descântători, fraţii secrete sau discrete, practici mistice si ezoterice, apariţii şocante si spectacole spirituale. Dumnezeu este in noi si de jur împrejurul nostru, trebuie doar sa urmam calea cea buna pe care Iisus o comprimă in câteva principii de bază: sa fim însetaţi de dreptate, blânzi, stăruitori in credinţa, sa avem inima curata, sa facem pace in jurul nostru (Matei, 5, fericirile).

La acest capitol recunosc faptul ca nu am inteles indemnul de a fi „săraci cu duhul”. Deşi in urma căutărilor mele am găsit o serie de explicaţii, de la sărăcie materiala la neprihană sufleteasca, de la naivitate si ignoranta la o bogăţie smerita intr-ale Duhului Sfânt, mărturisesc ca nu am fost convins de vreuna si am considerat pana de curând acest indemn drept un mister. A trebuit sa fiu asaltat prin mass media de o serie de îndemnuri de „îmbogăţire spirituala” care îndemnau  la căutarea lui Dumnezeu si a misterelor vieţii in misticism, ezoterism, magie si alte paranormalităti pentru a da un nou înţeles acestei „sărăcii cu duhul”.

Am avut nevoie de timp pentru a realiza ca de mii de ani „tatăl minciunii” ii păcăleşte pe cei dornici de cunoaştere promiţându-le „iluminarea”, adevărul despre tainele universului sau înţelepciunea supremă de a distinge intre bine si rău (promisiune făcuta chiar si lui Adam). Iar pârghia pe care o foloseşte este minciuna împletita cu adevărul si dovezile de natura „paranormala”: vise, arătări, ritualuri ciudate, preziceri fatidice, fenomene tip poltergeist si alte „artificii paranormale” menite să atragă atenţia celui care caută fără sa fie pregătit. De când e lumea adevăraţii intelepti (chiar si Enoh care a fost urcat de Dumnezeu la cer pentru a-i arata paradisul) s-au considerat mici si necunoscători, iar cei inselati s-au considerat in orgoliul lor intelepti iar pe cei drepţi i-au considerat nebuni, needucaţi, prosti, inferiori.

Sf Ap. Pavel le spunea in prima epistola Corintenilor: „20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?  21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.  22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. 23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.” ( n.a: ulterior am aflat ca in limbajul popular, când spui despre cineva că este sărac cu duhul, înseamnă că îl consideri nebun sau prost.)

Dumnezeu este capabil sa facă orice minune, insa nu isi foloseşte aceasta putere întrucât nu are nevoie ca oamenii sa ştie ca El exista. Dorinţa Lui este ca omul sa creadă in EL si sa-L caute din proprie iniţiativa. Din contra, potrivnicii care au fost cândva îngeri, folosesc orice prilej pentru a ne duce pe cai rătăcitoare si apoi „dovedesc” ca acela este drumul bun printr-o serie de arătări spectaculoase. Si aici este minciuna: atât Dumnezeu cu îngerii săi cat si îngerii cazuri pot sa fie „paranormali”, insa numai cei din urma isi doresc acest lucru întrucât paranormalitatea nu serveşte scopului lui Dumnezeu. Acesta este si motivul pentru care absolut toţi părinţii s-au pronunţat împotriva magiei si a paranormalului de orice fel.

Este adevărat ca in istoria umanitarii au fost destui oameni ai lui Dumnezeu, inclusiv apostolii, capabili sa citească vise, sa aibă premoniţii si viziuni, sa vindece sau sa se comporte „altfel”. Insa toţi aceştia au avut o misiune clara si au fost capabili de sacrificii. Când insa un „dar” ii vine unui om căruia ii este greu sa se sacrifice sau sa iubească toata creaţia lui Dumnezeu,când acel dar este motiv de mândrie sau respectiva persoana are o credinţa fanatica, este absolut evident cine este „dăruitorul”

Aşadar hai sa-l căutam pe Dumnezeu nu prin experienţe paranormale sau magia mamei Omida, nici prin tainele ordinelor masonice sau ezoterismul lui Oreste ci prin biserica si învăţăturile transmise de Hristos. Iar dacă vrei sa vezi dovada existentei lui Dumnezeu prin minuni, e suficient sa priveşti un copac, un râu, un petic de cer sau pe tine însuti.

Posted in Filozofie si religie | Comments Off

Am venit

TADA!

Am venit din sapta-luna de miere.  Am multe – multe lucruri de facut, dar promit ca imediat ce imi bag netul in casa o sa postez.

Posted in Greva fiscala | Comments Off

4. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Sunt mai bun decat majoritatea”

M-ai demult m-am amuzat copios pe tema unui sondaj de opinie făcut pe strada, pe teme de cultura generala. Deşi aproape toţi repondentii aveau serioase probleme in a localiza anumite tari, capitale sau fluvii, totuşi peste 80% afirmau ca… sunt de părere ca au o cultura generala mai buna decât majoritatea.

Din păcate in mintea noastră nu contează cine este individul in raport cu valorile absolute, ci cine este individul in raport cu semenii săi. La un examen, interviu sau concurs sunt admişi primii x%, nu cei care satisfac anumite criterii obligatorii. Aceasta comparaţie cu „concurenta” ne da o scara a valorilor relative, nu absolute.

Adevărata problema a acestei scări a valorilor relative apare la vremea judecaţii, unde discutam de un altfel de concurs. Un concurs in care ne luptam cu noi înşine, cu propriile noastre fapte, concepte si păreri. Un concurs in care nu exista un număr limita de „locuri disponibila” si pentru care trebuie sa dam răspuns bun Judecătorului care nu este interesat de cate metanii ai făcut tu in comparaţie cu badea Ion sau cat de puţin ai blestemat in comparaţie cu lelea Floarea, ci de cine eşti tu ca individ.

După cum te-ai obişnuit, in aceasta rubrica vom demonta cate un sofism, sau fals adevăr. Comparaţia cu majoritatea este un sofism indirect intrucat:

a.                           pentru a te compara cu majoritatea trebuie sa-i cunoşti la fel de bine ca tine pe toţi ceilalţi, ceea ce este imposibil

b.                           chiar daca eşti cu adevărat mai bun decât majoritatea intr-un anumit domeniu, acest lucru se întâmpla pe o scara relativa, care nu presupune neapărat ca eşti bun in acel domeniu; de asemenea, acest lucru duce foarte des la un orgoliu exacerbat, care după cum cunoaştem este un păcat de major.

c.                            orice comparaţie cu aproapele este strict subiectiva, fiecare individ fiind inclinat sa isi exagereze calităţile proprii dar si defectele aproapelui. Iisus vorbeşte in Evanghelii despre acest aspect (Luca 6:41 si Matei 7:3) spunând „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”

In plan social, aceasta comparaţie cu majoritatea nu este benefica, întrucât pentru cei care se simt in top apare pe deoparte orgoliul si pe de alta parte lipsa motivaţiei spre a fi mai bun. Aceasta este pe termen lung reţeta sigura a eşecului. Si mă vei înţelege când vei vedea cat de puţin timp se mentin in top marea majoritate a sportivilor, actorilor, muzicienilor, etc. Mai sunt si excepţii, cei care sunt lideri ai diferitelor domenii timp de multi ani, insa vei vedea ca nici unul din aceia nu au fost plini de orgolii, infatuaţi si ca au încercat in fiecare zi sa se antreneze, sa isi depaseasca limitele si sa fie mai buni. Un astfel de „lider” spunea intr-o revista, pe tema succesului ca secretul sau a fost sa incerce mereu sa fie mai bun decât toţi ceilalţi; intrebat fiind „si când ai ajuns sa fi recunoscut ca cel mai bun ce ai făcut?” acesta a răspuns „atunci a început adevărata lupta: competiţia cu mine însumi”

Biserica ne oferă numeroase exemple de sfinţi, care in momentul in care au devenit curaţi cu inima si au ajuns sa îl vadă pe Dumnezeu au început sa se considere pacatosi. Nici unul dintre ei, deşi era indreptatit, nu a spus „eu voi ajunge in rai fiindcă sunt mai smerit, mai credincios si mai bun decât… majoritatea”. Insa ei deja nu se mai raportau la valorile omeneşti, relative si perisabile, ci la valorile absolute ale divinităţii.

Sf. Pavel le spunea Corinteilor (Ep Corintei a doua 5:10), mai demult „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău”. Nu ne spune ca  Hristos si-i va lua in Imparatie după judecata pe „cei mai buni decat majoritatea”. Acest mesaj de după doua milenii este si va fii la fel de actual pentru cei care au minte sa priceapă.

Iisus spune in Evanghelie pilda seceratorilor (Matei, 13): “(…) a venit vrăjmaşul, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. (…)  27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?  29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.  30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.  (…) ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.  38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. “ Asadar toti cei care sunt  “fiii împărăţiei” vor fi primiti si toti “fiii celui rău” vor avea parte de pedeapsa, indiferent de numarul lor, procente sau statistici.

Pentru cei care doresc putina matematica, in Apocalipsa sf Ioan ne releva un ordin de mărime pentru cei aleşi:

„(…) vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.  Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel”. Daca consideram ca in lume sunt 32 milioane de evrei, procentul „alesilor” este de sub 0.5%. Daca e sa ne uitam la acest ordin de mărime, este evident faptul ca 99% din cei care sunt „mai buni decât majoritatea” vor avea o mare dezamăgire fiind „mai buni decât majoritatea de 50%, dar totuşi nu suficient de buni”.

Aşadar hai sa nu ne mai păcălim singuri, considerându-ne mai buni, mai drepţi sau mai corecţi decât alţii, fiindcă lumea actuala ne oferă cu prisosinţa exemple negative. Hai sa ne luptam cu noi insine, hai sa ne comparam cu absolutul de bunătate, de dreptate si de moralitate, si sa vedem nu caţi paşi am făcut pe drumul cel bun ci cati paşi mai avem pana la finalul sau, pana la desavarsire.

„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este (Matei, 5:48)”

Posted in Filozofie si religie | Comments Off

3. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Lupta ca sa câştigi”

Competitivitatea este cuvântul cheie in orice democraţie capitalista. Competitivitatea in sinea ei nu este rea ci, din contra, un factor de progres general. Competitivitatea este definita ca fiind o şansa mai mare de succes intr-un anumit domeniu datorita unor proprietati superioare  / calitati specifice. Din pacate, cam uitam sa definim si acele „proprietati superioare  / calitati specifice”

Dictonul modern din spatele competitivităţii este „lupta ca sa câştigi”. „Si, care e problema?” mă vei întreba cu siguranţa. Ei bine, in primul rând discutam de ceva incomplet. La baza, dictonul din spatele definiţiei succesului era latinescul „ora et labora”, respectiv „roagă-te si munceşte”. Acest „roagă-te” presupunea ideea de Dumnezeu in toate, de etica si moralitate. Munca presupunea efortul propriu al fiecărui individ. Daca scoatem componenta de Dumnezeu, moralitate, etica, rămânem cu actualul „lupta ca sa câştigi”

Valorile capitalismului – banul si puterea – nu sunt in sinea lor rele, ele fiind mijloace prin care se poate creste, dezvolta, ajuta si progresa când se afla in mana omului priceput si cumpătat. Tatăl minciunii ne invata ca in capitalism succesul înseamnă numai ceva măsurat in bani si putere, indiferent pe calea pe care sunt obţinute. Si aici este sofismul, invatatura greşita. Fiindcă rezultatul final este bun numai daca este obtinut pe mijloace bune si daca omul potrivit obţine lucrul potrivit lui însuşi.

Si, iată, acum trăim intr-o societate care se afla intr-o profunda criza, financiara si de direcţie, care se datorează in primul rand unei crize morale, unei crize de Dumnezeu fără precedent. Astfel am reusit sa ajungem aici intrucat „competitivi” nu  au fost oamenii oneşti si buni, ci cei care au ştiut sa fure, sa păcălească, sa fie aroganţi si hulitori. Majoritatea firmelor de succes au ajuns acolo datorita unei serii de licitaţii si contracte obţinute in baza diverselor fraude… de moralitate. Politicienii care ne conduc sunt acolo nu fiindcă au fost ceruţi de popor, ci fiindcă au ştiut sa joace un joc murdar de culise pentru a fi puşi pe liste si susţinuţi electoral. Managerii de instituţii au ajuns acolo in special pe criterii politice, sau mai pe romaneste fiindcă au avut abilitatea sa se facă acceptaţi intr-un sistem in care nu contează competenta ci capacitatea de a oferi „sefului” spagi si garanţi cat mai mari.

Iar aceasta criza, vrem sau nu vrem sa credem, are de a face cu religia. Toate sondajele efectuate in ultimul an au arătat faptul ca a crescut mica infracţionalitate („sa nu furi”) si s-au înmulţit cazurile de depresii (dovada a lipsei de credinţa si nădejde), etc.

Si cu toţii suntem vinovaţi pentru ceea ce se întâmpla, fie ca vrem sau nu sa credem. Sunt de vina cei care au obţinut putere economica sau de decizie prin furt si acţiuni imorale. Sunt de vina cei care fara sa se gândească in perspectiva au fost necumpătaţi si au cheltuit ce nu aveau strict in dorinţa unui trai cu satisfacţii materiale mai mari. Sunt de vina cei care au demolat „siguranţele” sistemelor financiare ca si cei care au ascuns faptele reale din spatele unor iluzorii „creşteri”. Sunt de vina cei care au ajuns sa fie angajaţi ca specialişti in baza unor note pe care le-au obţinut copiind sau oferind plocoane. Sunt de vina cei care nu au luat atitudine împotriva risipei.  Nu continui, lista fiind extrem de lunga. Iar toate acestea se datorează unei mentalitatea de  ”a avea” fara „ a merita”, de a obţine pe orice cale un rezultat final chiar daca este nemeritat.

Referitor la faptul ca trebuie sa te rogi mai intai si sa il ai pe Dumenzeu in tot ceea ce faci si cea ce doreşti Iisus ne spune urmatoarele (Matei, 7):

„7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (…)

11. (…) Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El”

Caţi dintre noi cerem de la Dumnezeu cu sârguinţa si sinceritate înainte de a dori sa obtina orice? Caţi dintre noi, daca nu obţin ceea ce isi doresc, nu sunt dispuşi sa întreprindă acţiuni imorale petru a-si atinge scopul? Subliniez „daca nu obţin” deoarece de multe ori nu ştim ce cerem, suntem naivi, lipsiţi de înţelepciune, si vrem lucruri care de multe ori nu ne ajuta. Iar Iisus nu spune ca Dumnezeu va da tot ce i se cere, ci ca „Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune”. Este o mare diferenta.

Putini sunt cei care sunt dispuşi sa renunţe la cele lumeşti cu seninătate si sa se resemneze in fata lipsurilor, precum Iov spunea mai demult „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”. Suntem obijnuiti sa avem comori in conturi, in ziduri sau acte, nu in imparatia veşnica a lui Dumezeu. Luptam si facem orice ca sa câştigam, sa dobândim, sa avem, chiar daca lupta pe care o ducem este imorala si nejustificata.  Iar când faci lucruri imorale, începi sa iubeşti acele obiceiuri rele si sa le urăşti pe cele bune. Sa il iubeşti pe tatăl imoralităţii si sa-l urăşti pe Creatorul Bunatatii.

Sau, cum spunea Iisus: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Petru a incheia articolul intr-o maiera pragmatica, te provoc la un calcul. Aduna pe deoparte „investitiile” de timp si de bani in „cele lumesti”. Apoi aduna „bogatia” de timp si bani pe care o ai ca si „comoara neîmpuţinată în ceruri”, insemnand acte caritabile, ajutor dat celor care aveau nevoie, timp de rugaciune, etc. Cele doua nu trebuie sa fie egale, fiind clar ca trebuie totusi sa petrecem un timp mai mare pentru traiul si cheltuielile cotidiene. Masura veche intre cele doua era pentru cele materiale de 1 la 10, (periodic omul aducea zeciuiala la templu) si 1 la 7 pentru timp (sau mai precis o zi pe saptamana). Iisus nu cere a saptea sau a zecea parte, nu pune limite, nu ne obliga sa dam lunar si nici nu ne „executa silit”. Poate masurile vechi sunt cam grele, poate acum ni se cere mai putin. Dar cat de putin? Te las pe tine sa decizi, dar pun un pariu: Rezultatul final pe care tu il ai e mult mai mic decat 1 la 10.. sau 1 la 30… sau 1 la 100.

Daca insa in eforturile pe care le faci ca sa obti ceva iti faci timp pentru o mica rugaciune, iar daca dupa ce il obti faci sacrificiul si rupi o parte din ce ai pentru a ajuta pe aproapele tau… cred ca te vei apropia de masura ceruta de Isus.

Posted in Filozofie si religie | Comments Off

2. Falsele adevăruri ale societarii contemporane – „Traieste-ti viata”

In special la tineri, dar nu numai, dictonul „traiste-ti viata” este folosit pentru a justifica o serie de abuzuri asupra propriei persoane (in special de natura satisfacerii unor plăceri trecătoare) si pentru agoniseala de averi si bunuri. Acest dicton sa trage din argumentul sofist conform Căruia:

„Omul are o singura viata, si singura certitudine in viata este finalul ei, moartea. Omul nu primeşte o a doua şansa sa mai trăiască o viata, aşadar trebuie sa se bucure din plin de ea”

Acesta este un sofism, o logica a neadevărului iscodita de tatăl minciunilor, întrucât:

1.      deşi este adevărat faptul ca omul are o singura viata pe planeta pamat, totuşi omul este predestinat nemuririi in alt plan.

2.      viata pământeasca este un „test”, un „joc” in care omul demonstrează in cel mai sincer mod posibil cine este  cu adevărat

3.      daca pe baza logicii sofiste expuse mai sus omul se lăsa prada poftelor sale trupeşti si dorinţelor mici, acesta isi face mare rău sufletului sau, astfel incat in ziua judecaţii acesta are mari şanse sa nu fie primit de Dumnezeu in imparatia sa.

4.      „marele castigator” in acest caz este cel in a cărui plasa cade sufletul pierdut, de unde rezulta in mod evident cine se afla in spatele acestei logici întortocheate.

Tot din aceeaşi categorie face parte si dictonul „traiste clipa” care din păcate nu mai este tratat conform interesului original (acela de a te bucura sincer de tot ce te înconjoară, de fiecare clipa data de Dumnezeu) si este folosit in interesul sau pervertit de „traiste fiecare clipa de plăcere”

Surprinzător, acelaşi dictonul „traiste-ti viata” il folosim mulţi dintre noi in jurul diferitelor sărbători in  „odată e crăciunul”, „odată e pastele”, „odată e ziua mea”, „odată e cutărică lucru”. Etc. Astfel, deşi de anumite sărbători avem dezlegări la mici plăceri, totuşi sărbătoarea in sine este motivul adevarat de bucurie, nu faptul ca avem liber la oala cu afumătura si cratiţa cu sarmale.

Caţi dintre noi pleacă de la slujba mai devreme nu fiindcă le este greu sa ramana pana la final ci fiindcă sunt nerăbdători sa se îmbuibe? Caţi dintre noi, de ziua lor, isi găsesc timpul sa faca o rugăciune de mulţumire pentru anul care a trecut si o rugăciune de cerere pentru cel care vine?

Faptul ca aceasta logica este veche si menita sa duca la pieire este ilustrata si in pilda bogatului nebun, care strângând roade multe spune „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te (Luca, 12:19)”

Împotriva acestei „lacomii de viata”, dorinţei de „a avea” si „a trai (pamanteste)” Isus vorbea astfel in Evanghelia lui Luca:

„23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.

30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; (…)

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă. (…)

33. (…) faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri (…).

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.(…)

37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind.(…)”

Astăzi, sunt mai mulţi creştini declaraţi ca niciodată. Astăzi catedralele si bisericile creştine se înalta mai semeţe si mai numeroase ca niciodată in istoria omenirii. Totuşi Iisus ne numeşte pe mulţi creştini ca fiind „pagani” întrucât avem „comoara” in lucrurile materiale si „căutam” numai bunuri pentru trup si prea puţin pentru suflet. Iar daca el ne numeşte după fapte „păgânii lumii” cine întreg la minte poate cred ce ca la vremea judecaţi Iisus va spune „tata, primeşte-l pe acesta fiindcă pe buletinul lui s-a declarat de religie creştina”

Iar pentru cei care doresc sa „trăiască viata” cu adevărat, aceasta nu se  poate face decât urmându-l pe Hristos (fiind bun, cumpătat, drept, milostiv, dispus la sacrificiu) si nerealizând fapte de care mai târziu sa ne fie ruşine. Un sfat bun este dat in poezia sf Ioan Iacob Hozevitul (fragment):

„O,om, ce mari răspunderi ai

de tot ce faci in lume

de tot ce spui in scris sau grai

de pilda ce la alţii dai

cai ea, mereu, spre iad sau rai,

pe mulţi o sa îndrume

Ce grija trebuie sa pui

In viata ta, in toate,

Căci gândul care-l scrie sau spui

s-a dus… in veci nu-l mai aduni

si vei culege roadă lui

ori viu, ori mort, odată

(…)

Deci nu uita! Fii credincios

Cu grija si cu teama

Sa laşi in urma luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama”

Posted in Filozofie si religie | Comments Off

De ce am intrat in partidul verde

Iaca raspunsul la o intrebare care mi-am pus-o eu mie timp de 1 an. Pai cum asa vere? Pai… iac-asa…

Acum un an si nitzel am intrat in Partidul verde. Nici nu ştiam ca exista oameni din Partidul verde in Piteşti si nici nu mă aşteptam sa fie. Am aflat de verzi de pe internet. De verzii europeni, nu de cei din România. Si tare m-am bucurat ca exista un sediu central in tara asta unde pot sa mă înscriu. Mi s-a dat jobul sa creez o echipa de tineri la Piteşti si sa reprezint partidul, si la scurt timp mă întâlneam cu verziii din Europa de vest.

Apoi am văzut ca partidul Verde din Romania are o conducere portocalie cu tente roşiatice. Am inteles ca in România nu exista un partid verde, ci sunt 4 partide care se declara de nuanţa asta si care sunt incapabile sa se unească si sa creeze o forţa reala capabila sa aduca solutii concrete. Iar incapacitatea de unire se datorează celor din conducere, care pe langa faptul ca au influente de diferite coloraturi politice mai ţin si morţiş sa fie in varf. Am văzut cum in România politicul este instrumentul hoţiilor legalizate si cum cei care conduc sunt interesaţi strict de interesul personal. Am inteles ca pentru ca România sa poata sa fie la nivelul vestului are nevoie de o reforma aproape completa a clasei politice. Si am văzut cat de greu e. Aşa ca am demisionat. Atat de dezgustat si dezamagit am fost.

La putin timp firma mea principala a intrat in insolventa (in traducere puteam doar sa frec menta si sa platesc impozite), fara nici o vina. Un judecator a calcat toate normele si procedurile juridice si, fara ca macar sa fiu citat, am intrat in insolventa. Ulterior, dupa ce am demonstrat adevarul, am vrut sa cer daune judecatorului, insa… beneficia de imunitate. Am vrut sa cer daune firmei care mi-a cerut insolventa … dar iarasi nu am putut: judecatorii erau in vacanta.

http://ziarobiectiv.ro/social/2840-zapp-ul-a-bgat-in-faliment-firma-piteteanului-andrei-dumitric.html

Au mai fost cateva episoade „socante”, (de exemplu faptul ca depozitul de mărfuri  din Curtea de Arges mi-a fost „curatat” de liderul TNL Arges http://www.stafeta.ro/membru-al-biroului-teritorial-tnl-arges-acuzat-de-furt/) despre care nu povestesc aici, ca nu se apuce spiderii pe pe net sa isi facă pânza pe monitorul tău.

Si după ceva vreme am realizat ca oricât de mult vreau sa ignor si sa uit aceste mizerii, ele vor fii acolo. Nu poţi sa spui ca ai casa curata deoarece ignori mizeria, nu? Si, din pacate, totul porneste din politica. Vorba aia: „Pestele de la cap se-mpute”. Da, dar „de la coada se curata” mi-am zis, si mi-am propus sa devin un „cetatean activ” si sa-mi bag nasul si in treburile orasului (polis-tiko sau politica). Si, uitandu-ma pe „piata” politica din Romania, am regasit Partidul Verde, din care plecasem de mai bine de un an.

Am inteles ca nu trebuie sa ma dau la o parte fiindca nu-mi convine ceva, ci sa stau pe pozitii pana cand ce nu-m convine dispare, se schimba sau se teleporteaza. Am cautat un partid cu „indice de moralitate” maxim (nu ideal, fiindca altfel trebuia sa fac ceva de la 0) si am decis sa ma implic alaturi de „verzi”. Caut in permanenta oameni de caracter, capabili sa aduca o schimbare, si in fiecare zi gasesc motive de speranta. Si ma trezesc in fiecare zi cu dorinta si speranta ca sa vad, macar in jurul meu, o Romanie mai buna.

Posted in Partidul Verde, Politica-au ma doare | Comments Off

1. Falsele adevăruri ale societarii contemporane

Mai demult am fost la o terasa. Fiind nefumător convins, i-am rugat pe tinerii de la masa alăturata sa încerce sa fumeze mai puţin, sau măcar sa pună scrumiera pe coltul mesei, astfel incat sa nu fiu nevoit sa respir fumul lor. Era evident ca rugămintea mea nu era pe placul lor, si eram pregătit pentru o replica dura. Trebuie sa recunosc insa faptul ca am fost surprins de replica primita: „Ce, frate, eşti pocăit de nu fumezi?”

M-am gândit imediat la alte câteva situaţi similare, in care refuzând diferite băuturi tari sau lucruri pe care nu le consideram compatibile cu personalitatea mea am fost întrebat pe un ton ironic daca nu cumva sunt protestant, evanghelist, baptist, etc. M-am gândit si la conceptul de marketing numit „branding” care presupune transmiterea indirecta de valori si atribute printr-un produs / statut / imagine, etc. Si am început sa mă gândesc de unde pana unde „brandul” de tanar creştin ortodox este asociat in mod normal cu tutunul, alcoolul si diferite comportament nepotrivite.

Aşa ca mi-am permis sa-i întreb pe fumătorii de alături de ce considera ca a fi ortodox presupune ca normalitate sa fumezi sau sa bei in neştire. Din nou am fost surprins, întrucât nu mă aşteptam sa primesc un răspuns care sa aibă sens:

„Vere, uite care-i şmenul: Dumnezeu a zis la primii oameni sa se bucure de toate. Si apoi aşa a rămas, pana când Moise si Iisus au dat nişte legi. Si in nici o lege nu au zis „sa nu bei” sau „sa nu fumezi” sau „sa nu te distrezi” sau „sa nu-ti trăieşti vata”. Iar apoi au venit tot felul de zăpăciţi si rătăciţi care s-au numit in fel si chip, si care in numele credinţei te pun, frate, sa te faci călugăr si ţin la tot felul de reguli fara sens”

Trebuie sa spun ca nu sunt un teolog, nu cunosc biblia pe dinafara, dar cu toate astea mi s-a părut ceva ciudat in răspunsul lor, aparent fără cusur. Întrebându-i daca au citi biblia mi-au confirmat ca nu, nefiind cazul, dar ca daca pot sa-i contrazic sunt binevenit. Nu am continuat, neavând argumente suficient de simple si uşor de expus in cele 2 minute pe care ai mei colegi de dialog le aveau de aşteptat pana sa vina băutura. Dar am primi o buna tema de analiza.

Mi-au trebuit cativa ani sa înţeleg substratul întâmplării povestite mai sus. A durat mult timp ca sa înţeleg ca respectivele argumente nu veneau de la partenerii de dialog, ca aceştia la rândul lor au preluat de la alţii si alţii aceasta „logica” care de fapt nu este de natura umana. Pun ghilimelele întrucât in cazul de fata nu vorbim de o logica ci de un sofism (DEX: raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului, adesea folosit pentru a induce în eroare;). Iar motivaţia afirmaţiei ca nu discutam de ceva de natura umana este aceea ca prezentul tip de „logica” apare pentru prima oara in geneza, când in baza unor argumente sofiste Adam si Eva sunt convinşi sa comită păcatul neascultării.

„Tatăl minciunii” ştie ca o minciuna buna trebuie sa împletească adevărul cu neadevărul, in caz contrar inselarea fiind evidenta. Si mai ştie ca acest năvod al minciunii prinde bine in apele ignorantei, motiv pentru care de mii de ani pescuieşte neobosit si cu succes discipoli ai ideilor sale antidumnezeiesti.

Daca astăzi ar veni vremea judecaţii si Judecătorul ar face un sondaj ar gasi o mulţime de oameni autodeclarati creştini. Daca ne-ar întreba ce părere avem despre noi, o majoritate covârşitoare ar răspunde ca „sunt creştin, sunt un om bun, merit sa merg in rai”. Insa daca fiecare din noi ar fi capabil sa-si cerceteze sufletul cu obiectivitate si deplina cunoştinţa, oare caţi dintre noi am fii surprinşi sa vedem ca viata pe care o ducem este doar aparent creştina?

Iisus ne-a lăsat „armele” cu care sa învingem puterea celor care ne împing pe calea rătăcirii. Si mai presus de orice ne-a lăsat taina spovedaniei si împărtăşaniei, prin care El însuşi plăteşte pentru greşelile noastre pe care ni le recunoaştem si pe care suntem dispuşi sa ni le îndreptăm.

Tatăl Minciunii insa nu s-a resemnat cu înfrângerea primita, si a construit scut sub umbra căruia sa înflorească păcatul, si a început sa invite pe cei ignoranti pe calea păcatului cu argumente „logice”. De aproape 1900 de ani (ce coincidenta, chiar după Hristos) omenirea a trecut printr-o serie de valuri ale ‚iluminismului”. La 300 de ani după Hristos deja apăruse prima şcoala de sofism, in care contra unor sume de bani diverşi filozofi invătau tinerii care doreau funcţii in viata publica cum sa găsească argumente logice pentru care sa justifice orice acţiune, chiar si imorala. Ştiinţele încep sa înlocuiască puterea religiilor lumii iar omul „luminat” este invătat sa întreprindă acţiuni după dictonul argumentului raţional si nu după glasul conştiinţei si al moralei.

Si iată-ne ajunşi pe nesimţite in vremurile contemporane, in care  e normal sa nu te căsătoreşti, in care sa ajuţi este o prostie, unde e etic sa „ciupeşti” un pic, unde exista parade gay, unde noul Dumnezeu se numeşte „banul” si unde e aproape imposibil sa mai deosebeşti binele de râu. Iar in aceasta societate care ne îndeamnă sa mergem pe calea greşita mulţi dintre cei care mai găsesc timp pentru a folosi armele date de Hristos nu mai stiu cum sa le folosească. Mergem la spovedanie doar de 2 ori pe an si numai fiindca asa am fost invatati. Vedem numai păcatele mici (de tipul am mancat o prăjitura in zi de post) uitând ca de fapt a fi creştin înseamnă mai presus de orice a urma exemplul lui Hristos. Daca ai o cămaşă murdara si speli numai o mâneca, ea va rămâne in ansamblul ei murdara, oricât de bun ar fi detergentul folosit. Aşa si spovedania, care este cel mai bun detergent anti-păcat, nu ne poate curaţi cu totul daca suntem orbi si nu numai ca nu admitem totalitatea erorilor săvârşite dar chiar continuam sa le comitem.

Prezenta rubrica isi propune sa analizeze toate falsele adevăruri ale societarii contemporane, sofismele care ne înconjoară si sa ofere contraargumentele necesare combaterii lor. Daca vrei sa citesti articolele in avans iti rec0mand sa cumperi vinerei Argesul Ortodox (supliment al ziarului Argesul) sau Iisus Biruitorul

Posted in Filozofie si religie | Comments Off

I’m back!!! – 7 sep 2010

Iata ca am revenit!

Pentru cei care m-au urmarit, m-au sustinut si au crezut ca voi aduce o schimbare cu greva fiscala sunt dator cu scuze si mai mult de atat… cu o explicatie.

Anul trecut, in timp ce incercam alaturi de alti nebuni sa facem o opozitie asupra masurilor aberante ale guvernului am avut un incident: pe fond de stres si lipsa de odihna am ajuns in spital, cu perfuzii in mana si medicamente in stomac. Am avut obligatia de a nu ma mai stresa, dar am avut suficient timp sa ma gandesc la multe lucruri. Am inteles ca opozitia noastra, fara sa o dorim cu implicatii politice, era exploatata politic.  Am aflat ca o parte din oamenii care declarau ca vor merge pana la capat s-au retras la prima bataie de vant. Si mi-am dat seama ca solutia nu este sa nu platesti taxe.

Nu ma contrazic singur,  desi citind paragraful de sus vei crede contrariul. Am decis sa nu platesc taxe si imi mentin afirmatia. Nu are sens sa platesc bani unui sistem care nu ii foloseste pentru popor ci pentru interese private, si mereu se plange ca nu are si ca trebuie mai muuuuulti bani. Dar mai devreme sau mai tarziu mergand pe acest drum ne vom duce in cap, ca natie. Deja suntem o colonie economica si nu un stat suveran. Deja nu mai suntem stapani pe activele tarii, deja ne vindem terenul agricol cu 10% din valoarea sa din vest, deja ne trimitem copii si intelectualii in strainatate (asa cum inainte turcii luau ieniceri si spahii), deja Romania este confundata pentru actuala generatie de vestici cu “Tigania”, desi acum 100 de ani eram a 4-a putere europeana iar acum cativa zeci de ani exportam in aproape statele lumii si eram un factor de echilibru local. Un stat suveran si independent in adevaratul sens al cuvantului.

Solutia nu este sa nu mai dam bani (aceasa e doar o masura). Nici sa plecam din tara. Si nici sa ne resemnam. Solutia este una singura: SA NE TREZIM!!! Sa luptam! Sa intelegem! Sa avem opinii! De aceea am decis sa revin. Nu fiindca acum am mai mult timp. Nu fiindca imi este mai usor sau deoarece imi merge mai bine. Ci fiindca am obligatia sa fiu un exemplu si sa fac ceea ce cred.

In perioada urmatoare, lunga sau scurta, voi incerca sa scriu ce gandesc.

Voi aborda Politica, fiindca m-am saturat sa spun ca “sunt satul de politica”. Nu, nu e adevarat. Nu sunt satul de politica, ci de modul in care se face acum politica.

Voi scrie despre religie, fiindca consider ca un om nu poate sa fie puternic decat avandu-l pe Dumnezeu alaturi. Deoarece orice ai face nu are valoare daca nu este facut cu dragoste si cu buna credinta, repsectand inainte de toate legile morale pe care fiecare le are in sine insusi.

Voi adresa invitatii la gandire. Suntem intoxicati de prea mult timp cu ganduri si opinii servite pe tava, incat rotitele neuronilor nostrii s-au cam blocat. Traim, intocmai ca in Matrix, intr-o realitate bazata pe minciuni, iluzii si umbre. Am uitat de unde am plecat, cine suntem si ce suntem datori sa facem. Nu mai intelegem ce se intampla in jurul nostru si actionam precum o turma manata de instincte. E cazul sa gandim cu propria minte, desi e greu.

Voi lauda pe cei care mai cred in NOI. In ROMANIA ADEVARATA. Fiindca sunt multi romani adevarati care lupta, dar fiecare pe frontul sau. Sunt multi care au luptat singuri si acum sunt dezamagiti, obositi si satui.  Trebuie sa ne cunoastem. Trebuie sa construim ceva IMPREUNA si sa aducem o schimbare in bine, nu doar de dragul schimbarii.

Si am nevoie de tine, cel care citesti, sa te implici.  Sa comentezi, sa dezbati, chiar sa contrazici daca e cazul. Aceasta este pentru mine dovada ca ai decis sa nu stai intr-un loc caldut si sa te implici. Iar… Dumnezeu ii iubeste pe cei curajosi.


Posted in Bla bla pe diverse teme, Filozofice si de pus pe ganduri | 1 Comment

Zodiacul si ghicitu’

Am citit de curand ca trebuie sa fac nu stiu ce lucru pt ca altfel o sa fie vai de muma tuturor nativilor din zodia mea. Evident, in conformitate cu crezul propriu, probabil acela va fii ultimul lucru pe care il voi face  si il voi evita cu tot dinadinsul, pur si simplu fiindca urasc sa mi se spuna, fara sa intreb, ce trebuie sa fac ca sa-mi fie bine . In fine… pot sa iau alta revista si sa citesc zodiacul, ca acolo sigur va fii altceva care sa ma faca sa ma simt bine.

De fapt, observ ca treaba asta cu zodiacul e  un fel de loterie: depinde ce revista, newsletter sau ziar citesti. Eu cand am chef sa ma distrez, citesc zodiacul… din ce putin 2 surse… E foarte fain, si imagineaza-ti ce succes suplimentar ar fii avut filmul Matrix daca Neo, cand nu-i placea ce auzea de la Oracol, dadea skip si se ducea la usa de vis-a-vis :D

Si, nu stiu daca iti vine sa crezi, dar Napoleon a avut prezicator personal, care il ajuta sa aleaga locul si momentul bataliei. Totul  a fost superb pana la Waterloo, cand s-a apucat sa atace 2 armate simultan, pe teren mlastinos, ploaie si frig. Rezultatul il cunoaste toata lumea… Franta a luat bataie si nu s-a mai calificat in finala ;)

De asemenea, tot meditand asupra consecintelor devastatoare ale unor presupuse actiuni care le voi intreprinde sau pe care le voi evita, m-am amuzat teribil imaginandu-mi urmatorul scenariu: ce-ar fii daca un meteorit ar face praf si pulbere planeta marte? nativii din.. berbec parca.. ar muri subit? Sau brusc ar deveni niste oameni “liberi” fiindca nu ar avea cine sa ii guverneze? Daca o mega-cometa ar lovi Jupiter, si ar rupe planeta in 2 bucati, atunci s-ar crea zodia Leu Alfa si Leu Beta? Si poti sa faci in continuare orice scenarii vrei, incluzand scenarii precum ca 2 planete se ciocnesc si devin una sau ca omul colonizeaza Pluto…

Asta intrucat zodiacul isi bazeaza prezumtiile strict pe baza miscarii planetelor si galaxiilor. Ceea ce, sincer, mi se pare la fel de aberant ca si cum ai prescrie medicamente compensate pe baza mersului trenurilor sau pe baza rezultatului de la campionatul mondial de golf sau polo (sporturile, nu modelele de la Volkswagen)….

Cu toate astea, majoritatea o sa imi spuna “Pai da, dar la mine mi se potriveste excelent!”. Explicatiile sunt multe, dar ma limitez la adescrie numai cateva:

  1. Autosugestia; daca cineva iti spune ca esti bolnav si ai o mica durere in gat, imediat incepi sa ii dai alta importanta; sau, mai rau, daca nu ai nimic te apuci sa iti gasesti singur belele…
  2. Abureala; Ai observat ca de multe ori ti se spune “O sa primesti bani”, sau “o sa fie bine” sau “o sa te duci la un drum”. Pai normal.. toata lumea are de primit sau spera sa primeasca bani, zilnic te lovesti de probleme sau de lucruri bune, cat despre drum, numai cine e imobilizat nu mai face drumuri in ziua de azi.  Spune-mi ca ma duc la bucuresti in data de 32 februarie cam pe la amiaza, si biletul se va ieftini chiar in ziua aia cu 2 lei, si atunci o sa fie chiar ceva impresionant….
  3. Norocul. Daca spui chestii vagi la modul “e bine” sau “e rau” ai sanse mari, de 50% chiar, sa fie asa. ca la ruleta, cand pariezi pe rosu!
  4. Relatii personale si experienta de viata: Uite, asta e cea mai tare. Mai aud ca mama porumbita sau vrajitarea cucuruz fac si dreg,  sic si spun pe bune o groaza de chesii. Lasand la o pare ca numai preacurate nu sunt lucrurile care le fac, pun pariu ca mai mult de 90% sunt chestii spuse dupa moaca, imbracamintea si vorba omului. Si hai sa va dau un exemplu: Fiind pitic si trebuind sa dau examen la intrarea in liceu, tot nu scapam de mama, care casunase pe mine cu “invata, invata mai mult; de ce nu inveti?”. Asa ca am apelat la o matusa care mi-a ghicit in cafea de fata cu familionul ca o sa iau 10 si o sa trec fara probleme, demonstrand veridicitatea afirmatiilor pe baza bobilor si a semnelor din cafea (recunosc, uitandu-ma pe de-a-ndoaselea, inspre coada cestii, parca era un 10 cocosat si stramb…). Ce mai conteaza ca abia am intrat penultimul, show-ul a fost memorabil, familionul s-a linistit, si toata lumea a fost impacata, mai ales eu, care aveam mai mult timp pentru activitatile cotidiene.  Q.e.d

Inainte de incheire, fiindca nu doresc sa par un igorant, subliniez ca recunosc faptul ca in lumea aceasta toate lucrurile sunt legate intre ele, material, energetic si spiritual (lucru dovedit chiar de fizica cuantica, dar pt asta.. alt capitol). Sunt de acord ca oamenii au anumite inclinatii in functie de diferiti parametriii, printre care foarte probabil si data de nastere sau de conceptie (asa cum numerele aleatoare generate de computer nu sunt nici pe departe aleatoare, ci o serie algoritmica bine determinata in functie de anumiti parametrii mutabili.. dar pt asta alt capitol ;) ).  Insa de aici pana la a afirma lucruri aberante sau a aburi strict pe baza miscarii unor planete, e o cale lunga. Parerea mea de neica nimeni…

Si ca sa vezi ca am dreptate, intr-una din cartile sale (intamplator citite de subsemnatul ) Robin McNaughton (e astrolog profesionits, nu o specialitate de la KFC sau McD) spune ca “the stars impel, they don’t compel. What does compel is the force of your will” si subliniaza ca un astrolog adevarat nu se uita la efecte ci la cauzele anumitor evenimente si intelege filozofia universului. Adica, in traducere, “tu esti singurul care decide pentru tine” si “miscarile planetelor reprezinta doar ceasul, nu timpul propriu-zis” Mananci la ora 14.00 nu fiindca asa iti e prezis, ci fiindca iti este foame, si e normal sa ti se faca foame la ora aia daca ai o activitate normala. Hai, pofta buna!

Posted in Filozofice si de pus pe ganduri, Filozofie si religie | Tagged , , | 1 Comment

Italia… mama mia

Pentru cine nu stiu, adica majoritatea covarsitoare a populatiei planetei, m-am intors de curand din Italia.

Exceptand Ventia (oras pe principiul afara e vopsit gardul – intauntru-i leopardul, adica superb la intrare, sinistru in detalii) , m-a surprins atitudinea italienilor fata de romani. Inainte de a trece mai departe, vreau sa explic un lucru: italienii nu sunt persoane primitoare si calde de fel, deci a te gandi la o asteptare cu pizza si sare servita de don’soare in costum traditional(vorba vine)  este strict utopic. Ei bine, atitudinea pe cre am simtit-o din partea diversilor a fost de … ignorare.

Desi nu tineam mamaliga cu prazul si harta Romaniei la vedere, era evidenta tara de bastina, dupa moaca, numar la masina si.. accent specific. Cu toate acestea pot spune ca totul a fost ok.  Pe autostrada am mers normal, la restaurant am fost servit normal, am interactionat cu oamenii normal, si am platit nenorocita aia de autostrada normal… adik 60 de euro in 2 zile.

Dupa cum probabil intuiesti, motivul acestei postari nu e sa imi prezint eu aventurile personale, asa ca nu o sa insist pe aceasta tema si nici nu o sa postez fotografii. Cu ce vreau eu sa gadil neuronul e total altceva: vreau ca cineva sa imi explice si mie, pe romaneste (sau in orice alta limba de circulatie internatinala) care e faza???

PAI:

  • aflu la stiri ca omanii fura si violeaza in Italia
  • Apoi aflu ca Italienii hartuiesc Romani
  • Ofoicialitati italiene arata Romanii cu Degetul
  • Oficialitatile romane… parca nu exista
  • In paralel, Romanii sunt peste tot in italia (chiar si intr-unul din cele mai luxoase restaurante, unde o sticla de vin ajunge la 1000 euro si un aperitiv trece lejer de 100 eur) , isi vad de treaba si lucreaza…

Nu ti se pare ca ceva nu se leaga???

Eu am 2 teorii, si astept sa dicutam pe aceatsa tema:

A. Tiganii

Intr-adevar, multi tigani sunt in Italia. Se vorbeste o limba usor de inteles pt un roman, oamenii e fraieri si da banu’ la cersetori, si au venit cu miile. Poate ca toata nebunia asta a fost un semnal de alarma, public, ca sa inteleaga prostimea ca s eingroasa treba, si ca Italia nu mai e pamantul fagaduintei

B. Antreprenorii si muncitorii Romani

Ce e interesant de stiut, din perspectiva economica, este ca firme cu actionariat romanesc detin peste 30% din piata de constructii a Italiei de Nord. Romanii care muncesc in Italia sunt peste 550.000, si trimit acasa peste 775 milioane de euro. In traducere, daca banii astia nu se mai transfera de ici colo, PIB-ul Romaniei pica in cap, iar in Visteria italiana se face lumina

Oare care o fii adevarul?

Posted in Politica-au ma doare | Tagged , , | Comments Off

Cum le dam la temelie

‘Money can be made to serve rather than to rule, to be used — rather than profit-oriented — and to create abundance, stability, and sustainability.’ – Margrit Kennedy

Prin modul in care statul si bancile “fabrica bani” din nimic, prin faptul ca banul este folosit ca si unealta a masinii de impozitare care rapeste 2 treimi din munca cinstita a natiei (am descris mecanismul intr-un articol mai vechi)  si mai nou prin faptul ca se doreste si se lucreaza intensiv ca intreaga umanitate sa foloseasca un numar restrans de monede care nici macar nu se mai afla sub controlul statului (euro, dolarul – viitorul amero, moneda unica asiatica, etc)  nu putem decat sa vedem cat de mult suntem trasi in piept.  Suntem nimic altceva decat niste sclavi, care nu constientizeaza ca in ciuda libertatii noastre de fapt traim intr-o inchisoare economica, si oricat de mult muncim tot o sa avem rate toata viata ca sa ne luam o casa si o amarata de masina, in timp ce adevaratii oameni liberi negociaza fabrici, terenuri cat un oras si actiuni la marile corporatii.

Iar prin impozitele care le platim, nu facem nimic altceva decat sa sustinem un sistem corupt, care subjuga libertatile umanitatii. (PS: pt cine mai are iluzia ca sistemul nu e corupt, recomand citirea altor materiale inainte de acest blog)

Dar… cum pot astia mari sa si-o ia in freza?  Teoretic, in contextul in care detin mass-media, institutiile statului, bani cat sa intorci cu lopata (sorry, buldozerul) si oretea de relatii impresionanta si bscura, nu avem decat sa ne plangem de mina…. nu?

Ei bine, ia uite ce au facut niste oameni destepti – MONEZI LOCALE:

http://en.wikipedia.org/wiki/Local_currency

http://www.utne.com/2004-06-01/LocalCurrenciesArentSmallChange.aspx

Bani legali, care ajuta economiile locale prin faptul ca sunt liberi de impozitarile statului si conttrolul bancilor. In felul asta, le dai la temelie, acolo unde ii doare mai tare.  Tare de tot, frate, nu-i asa?

Te las cateva zile sa meditezi pe subiectul asta…. ;)

Posted in Filozofice si de pus pe ganduri, Politica-au ma doare | Tagged , , | 3 Comments

Povestea banului

Poate parea inimaginabil ca a fost o vreme cand banul nu a existat. Pai.. daca nu erau bani, cu ce isi luau oamenii masina si casa? Ei bine, a fost o vreme cand nici masini nu erau, iar casele si le faceau oamenii singuri.  Si cum nu se inventase inca conceputul de unghi de 90%, electricitate, canalizare, termopan, bloc si, mai ales, femeie perfectionista, barbatii se descurcau de minune la acest sport (a se nota ca nu sunt misogin). Inca de atunci a aparut conceptul de “economie”, motivatia fiind simpla: cum nu aveai de nici unele, trebuia sa faci economie.

Si uite asa oamenii faceau economie mai abitir ca ministrul de finante, pana cand a aparut specializarea. NU, nu e vorba de invazia iluzorica a celor 10.000 de specialisti de la CDR (pt cei cu memorie vasta), ci de faptul ca taica Gheorghe a zis “eu mai bine ma duc la sapa decat sa mai fac o casa” si taica Ion a zis “io decat sa fac agricultura, mai bine ma spanzur”. Si uite asa, Gheo a facut cartofi mai multi decat putea sa manance, iar Ion a facut sfori mai multe decat putea sa isi spanzure tot neamul.  Si s-au apucat sa le schimbe. Ca, de, lu’ Ion ii era foame, si Gheorghe… avea si el o soacra de spanzurat.

Totul a fost ok, pana situatia a devenit complexa: la Ion a venit si Paul, pescarul satului, si a luat mai multa sfoara pt navoade, dand la schimb peste. Lu’ Ion i-a placut pestele, si a renuntat la cartofii lui Gheorge. Gheo a luat cartofii si i-a dat lui Vasile, de la care a primit  o lopata, cu care l-a pocnit pe Ion in moalele capului, si i-a luat sfoara.  Apoi consiliul batranilor a decis sa il puna pe Mihai politist, care Mihai avea nevoie de  toate cele, dar nu dadea nimic la schimb.

Si ute asa, au zis cu toti ca nu mai mere’ treaba, si trebuie sa gaseasca un sistem mai simplu: banul. Si au zis: hai sa vedem ce ne place la toti, si exprim valoarea a toate bunurile in acel punct de referinta. S-a ajuns la concluzia ca metalele sunt cel mai bun astfel de lucru, fiindca chiar daca nu aveai ce sa cumperi cu ele, macar puteai sa iti faci lanturi frumoase daca erai femeie (pe bune) sau sa ii dai cadou femeii un lant de monede si sa scapi de cicaleala o luna.

Si uite asa, s-a dezvolat economia, comertul, si banul.

Pana in alt moment, in care deja au aparut state cu milioane de locuitori, care au realizat ca lumea are prea mult metal la purtator, si e pericol de traznet. Asa ca inteleptii popoarelor au spus: “Mai tarane, nu e nashpa sa mergi dupa tine cu kile de monezi? Uite, eu , statul, iti promit ca in schimbul monezilor iti dau niste hartii frumoase, usoare, care poti sa le tii in potrofel, in buzunar, sau chiar sa ti le bagi in posterior! Sunt mici, flexibile, si usoare!”. Dar cum taranul a zis o injuratura tarneasca la auzul acestor vorbe (ca, de, nu mai putea sa-i dea muierii lant de… bancnote) statul a completat: “Si iti garantez ca pentru fiecare bancnota iti pastrez intr-un loc minunat (plin de verdeat, unde nu e nici intristare nici suspin, ci metale fara de sfarsit) aceeasi cantitate de metal, si daca nu iti convine, vii oricand si dai hartia pe metal!” Si uite asa, taranul a zis o alta injuratura taraneasca, insa de aceasta data cu sens afirmativ.

Au mai trecut nitele generatii, si niste bancheri omenosi au zis: “Da’ mai tarane, tu, cand te duci sa vinzi recolta intr-un an bun, si faci jumatate de sac de bancnote, nu ai sansa sa le pierzi? Hai ca iti fac cont, curent sau de economii! tu aduci bancnota, eu o depozitez, si ti-o numar, iar cand vrei vii si ridici bancnotele doar pe semnatura” Cum de curent nu prea auzise si de economie era satul, tot taranul a vrut cont curent. Si uite asa, taranul nostru, devenit intre timp mai citadin (adik locuitor al citadelei/cetatii/orasului) a renuntat la ban tiparit in favoarea unor numere scrise pe ceva anume.

Apoi au aparut carduri, credite, linii de creditare, overdraft-uri, comisioane si taxe centralizate.

Asa ca dupa toata aceasta ala-n-dala, eu, copil de copil de taran, ma duc la banca si cer salariul in aur sau argint, cate grame o sa primesc? Pai… nici unul!! Or sa se uite aia consternati la mine, si cu disperare vor incerca sa vada unde e montata camera ascunsa! Motivatia? Pai.. nu tin aur si argint in banca!! Dooar bancnote si un server.

Pai, ia asculta, tu i-a zis lu taica lu’ taica (se aplica recursiv pana la radacini) ca daca are bancnote, poate oricand sa isi retraga metalu’. Ei bine, eu cu cardul vreau sa retrag bancnote. Se poate? DA! (va veni in sfarsit un raspuns plin de bucurie de la ghiseista care stie raspunsul corect)  Atunci, daca iti dau bancnote,  de ce nu imi dai aur, argint, sa macar cupru? Pai…. nu avem asa ceva…. va rog pentru aceasta sa vizitati un magazin de bijuterii….

Pai ce muma ei de treaba, magazinul de bijuterii a devenit subsidiara a bancii? Au actionariat comun si functioneaza impreuna? Eu, fiu de taran mai slab de minte, vreau metalul meu, ca iar ma bate  la cap muierea ca nu stiu’ ce si cum, si vreau sa-i inchid gura cu un lant de monede, cum facea stra-stra bunicul! De ce nu mai am acest drept?

Ei bine, motivul e simplu. Se pare ca peste 90% din bani sunt virtuali. Exista doar pe niste servere, in niste conturi intangibile reprezentate de o insiruire de biti. Nici 10% din bani nu au acoperire reala, iar daca toata lumea ar dori sa isi transforme bani in bunuri, lumea s-ar bloca. Cum s-a ajuns aici? Citeste articolele urmatoare…

Posted in Bla bla pe diverse teme, Povesti - stiute si nestiute | Tagged , | Comments Off

Lucruri care iti dau de gandit

Sub 0,1% din populatia lumii detine 45% din bogatiile acesteia (358 de miliardari). 1.3 miliarde de oameni traiesc cu venituri de sub 1 $ pe zi.

In Etiopia se moare de prostie. Nefiind un sistem educational, oamenii fac dupa cum cred. Nu stiu sa faca agricultura, sa creasca animale si sa ia masuri medicale de baza. Etiopia e singura tara din lume care nu a facut ajustarile de calendar, si in care momentan Craciunul e sarbatorit vara.

Piata de apa plata este in continua crestere, cu toate ca apa este gratuita.

Tehnologia pentru masinile electrice este desavarsita.  Exista  deja masina electrica ce poate depasi 500 km/h, masina electrica cu autonomie de 400 km si masini electrice extrem de fiabile. Pretul, insa, este minim triplu fata de o masina similara pe benzina. Costul principal (peste 50% din valoare) il reprezinta bateriile. Iar actionarii principali ai celor mai mari firme de baterii… sunt magnati ai industriei petrolului.

In Japonia exista abonamente la internet de 500 mbps

Daca omul a fost pe luna in anii 70… de ce nu s-a mai dus vreodata?

Peste 30% din suprafata arabila a lumii este nefolosita sau folosita in mod ineficient si insuficient. Cu toate acestea, 15 milioane de oameni mor de foame anual

Banii nvestiti doar in razboiul din Irak ar putea eradica saracia absoluta si foametea la nivel mondial

Ok, ma opresc aici… momentan ;)    Pt “nesatui” mai apar niste date interesante aici:

http://library.thinkquest.org/C002291/high/present/stats.htm

Posted in Filozofice si de pus pe ganduri | 2 Comments

Criza, taxele si dragostea de tara 2

Nu stiu de ce, dar atat dl Basescu, cat si dl Boc impreuna cu toata satra de consilieri ai lui dansu’ mi se par niste idioti. Incompetenti. Imaturi. Si nu am decat sa le arat degetul mijlociu, in forma de I. Fiindca prin noile masuri tot ce vor obtine este o si mai mare pondere a banilor “negrii” si “gri”, evident neimpozabili, dintr-un motiv banal: pentru o noua categorie de oameni nu o sa mai fie profitabil sa lucreze legal pe noile taxe!

Pai nenica, hai sa vedem cat plateste impozite o firma din 100 de lei incasati, ca sa dea la fraieru’ de angajat un ban:

  1. TVA 19%, adica 16 lei, si mai raman 84
  2. Contributii salariale angajator, cam 22% adik 18,5 lei. Deci mai raman 65,5 lei
  3. Contributii salariale angajat, CAS, Sanatate si somaj – 16,5% + 16% din ce ramane ca .. impozit pe profit – total 30% adica 19,5 lei. Deci mai raman 46 in cazul ideal
  4. Daca angajatul are risc de toxicitate, inaltime etc, mai raman cam 43 de lei, iar daca mai scadem si faptul ca firma mai trebuie sa plateasca si diferite alte taxe sub forme de licente, taxe de monitorizare, taxe de exploatare, etc fara a lua in calcul obijnuitele amenzi si taxe locale, ajungem la concluzia ca statul ia cam 60% din banii fiecarui salariat.
  5. OARE???? NU! Ati auzit de inflatie? E cifra aia, cam de 5% pe an. Si cifra asta spune ca practic cu atat s-au devalorizat banii tai si ai lu’ vecinu’. Si cum se devalorizeaza un ban? Pai, daca statul pe langa banii din circulatie mai tipareste inca 5% sa isi acopere gaurile, inseamna ca practic devalorizeaza toti banii de la firme si populatie cu 5% si isi pastreaza 5% in visterie. Ce jmecherie frate!!!

Deci cat face statul? ~ 65%? DAP!! Statul castiga dublu fata de orice muncitor onest!

Si ce ne da statul pe banii astia?

  • autostrazi nema si drumuri cu gropi. Iar cand ne va face autostrazi (oare?), o sa ne puna sa le platim, de parca nu ar fii fost deja platite. Dar pana una alta, baga radare si scoate amenzi, ca cica circulam prea repede pt calitatea drumurilor (girofaru’ mumii tale!!)
  • Servicii medicale gratuite de toata jena, iar ca sa te asiguri ca te mai ridici de pe masa de operatie sau ca iti da diagnosticul corect trebuie.. cotizat local. (stai-ar bisturiu’-n gat)
  • medicamente compensate.. in limita stocului.
  • legi facute pt granguri
  • sistem educational de kko! (deja mi-e sila sa comentez)
  • si o sumedenie de drepturi teoretice dar greu aplicabile sau inaplicabile.

Si sincer poate acceptam toate astea, daca nu vedeam colectia de masini din fata parlamentului, birourile mai marilor si vilutele ascunse. De conturi… nu am apucat sa vad, sincer!

Imi iubesc tara. O spun raspicat. Dar NU iubesc conducatorii ei! NU iubesc sistemul care transforma oamenii cinstiti in sclavi si marionete numai bune sa ofere votori dar nu sa si primeasca. NU pot sa fiu de acord. Asa ca voi face tot ce face un bun cetatean mai putin un lucru: sa imi platesc taxele! nu vreau sa alimentez acest sistem putred si hapsan, care ne inrobeste. Declar casa la valoare minima, ii cer lu’ sefu’ bani pe naspa, sa fie doar minim pe economie pe cartea de munca, si o sa intreb intotdeauna orice firma de servicii ce discount o sa imi faca daca nu mai solicit factura sau bon fiscal. Iar daca vreau sa fac ceva in paticular in nici un caz nu imi (mai) fac firma. Ai nevoie de mine? banu’ jos! vreau cei 35% ai mei de drept, iar din ceilalti 65% numai jumatate. Deal?

Posted in Greva fiscala, Politica-au ma doare | Tagged , , , | Comments Off

Criza, taxele si dragostea de tara

Ai auzit de noul impozit forfetar? Daca nu , stai jos, sa nu cumva sa pici din picioare.

In contextul unei asa zise crize (detaliem la vremea potrivita si despre asta) in care nu e banu’, locul de munca e nesigur sau inexistent iar creditul e deja mitologie,  Romania a fost prmul si singurul stat European care a crescut impozitele pe salarii. Bravo nea Boc! In paralel, au fost scazute salariile anumitor categorii de bugetari (in loc sa se gandeasca o eficientizare a sistemului) practic invitand niste oameni la o portie de spaga iar cu profesorii… s-a dovedit ca cei 50% au fost de fapt leapsa electorala (uite asa mi-a demonstrat PDL-ul ca nu o sa mai votez in veci vecilor cu ei)

OK, m-am acomodat cu asta. Dar mai nou (adica azi), aflu ca acelasi domn Boc-poc a gasit o noua gaselnita: Hai sa impozitam chiar si firmele care nu au profit! Iaca, 4.300 de lei pe luna e tocmai bine, si mai incolo bagam 6.000 de lei, INDIFERENT DE RULAJUL FIRMEI si PROFIT. Iata salvarea din criza! Vai, maria ta, cum de nu ne-am gandit noi, prostimea, la asa ceva?! O punem pe tanti maria care vinde gogosi in colt de strada sa plateasca 1000 de coco! Pe fraierul ala care face copii xerox… si pe el! Si studentii aia 2 care cica fac 3 websituri pe luna? pai ce, eu i-am pus sa-si faca firma??? Baga 1000 de euro din cei 900 de euro lunar care ii faci! Pai cum nu acopera? Aduci de-acasa, taticu! Ce, eu te-am pus sa faci firma???

OMG, cata idiotenie!!!

Posted in Greva fiscala, Politica-au ma doare | Tagged , , , , | 3 Comments